SUBVENŢIE. Liviu Voinea, director executiv în cadrul Grupului pentru Economie Aplicată, a precizat pentru Jurnalul Naţional că măsura potrivit căreia producătorii nu-şi pot vinde certificatele verzi în Uniunea Europeană doar după realizarea ţintei naţionale stabilite cu UE, poate fi considerată ca o restricţionare a pieţei libere. Aceasta, cu atât mai mult cu cât de la 1 iulie piaţa de energie europeană a fost liberalizată. Voinea mai consideră că vinderea acestor certificate cu un maxim de 42 de euro, stabilit prin lege, "este practic o subvenţie acordată furnizorilor de energie; dacă această subvenţie ar fi înlăturată, creşterea preţurilor este probabilă, dar normal ar fi să apară şi o restructurare a costurilor la furnizori". Şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a recunoscut acest lucru. În urma unei solicitări a Jurnalului Naţional, ANRE a precizat că certificatele nu se pot vinde în UE "deoarece rămân furnizorii din România fără posibilitatea de a îndeplini cota, fiind nevoiţi să cumpere certificate scumpe, din UE, ceea ce ar majora preţul la consumatorul final".


POMANĂ. Un calcul simplu arată că în 2006 s-au dat de către Translelectrica 22.745 certificate verzi, iar anul acesta au fost emise până acum 16.005. Un furnizor din ţara noastră trebuie să cumpere energia pe care o trimite consumatorului, iar pe lângă acesta trebuie să cumpere şi o cotă de certificate.

În 2006 furnizorii trebuiau să cumpere un număr de certificate proporţional cu 2,22% din energia furnizată. Pentru anul acesta cota este de 3,74%, şi urmează să crească la 5,26% pentru 2008, 6,78% pentru anul 2009 şi 8,3% pentru perioada 2010-2012.

În total, un furnizor din România trebuie să cumpere cu 58 de euro un MWh, cât e preţul pe OPCOM, şi proporţional cu energia vândută, certificate de 42 de euro bucata. În Italia, costul energiei verzi este de 200 de euro, din care 61 de euro un MWh, şi 139 euro certificatul. Diferenţa este de 97 de euro la certificat. Dacă am opera după modelul italian, unde preţul certificatului e lăsat liber, înmulţind numărul de certificate verzi cu diferenţa obţinem 3.758.750 de euro, bani care nu au intrat în conturile producătorilor. Liviu Voinea precizează că măsura impunerii "poate fi justificată prin apel la Directiva 54/2003 a Comisiei Europene care prevede posibilitatea statelor membre de a interveni pe piaţa energiei, chiar prin măsuri care se adresează operatorilor privaţi, dacă scopul acestei intervenţii este acela de a asigura preţuri corecte («fair») pentru consumatorii finali". Dar în fiecare an cota de certificate pe care trebuie să le cumpere furnizorii creşte, şi în acelaşi timp va creşte şi consumul intern. Spre exemplu, în 2010 este estimată o producţie de 66,1 TWh, din care se scad 4,5 TWh, programaţi pentru export şi 10% cât este consumul intern al producătorilor. În acelaşi timp, furnizorii trebuie să cumpere certificate verzi proporţional cu 8,3% din totalul furnizat, adică din cei 55,44 TWh furnizaţi. Astfel, trebuie cumpărate 4.601.520 certificate verzi. Înmulţit cu diferenţa de preţ pe certificat suma totală este de 446,3 milioane de euro.


ÎN SISTEM. Dar aceşti bani nu mai ajung la producători. Însă, cum Hidroelectrica are 91,7% din piaţa certificatelor, rezultă că statul ia de la stat pentru a nu liberaliza complet preţul la energie. Liviu Voinea ne-a mai precizat că prin acest mecanism "producătorii de energie regenerabilă îşi văd profitul afectat, ceea ce înseamnă că prin această măsură ANRE inhibă investiţiile în energie regenerabilă în România". În acelaşi timp, Gherghina Vlădescu, responsabil cu piaţa de certificate verzi din cadrul Operatorului Pieţei de Energie Electrică din România (OPCOM), ne-a precizat că în fiecare an ANRE emite un ordin care dă dreptul furnizorilor să cumpere certificate numai în limita celor produse. În 2006, trebuiau cumpărate în România un milion de certificate, dar au fost tranzacţionate numai 22.745. Aceasta deoarece pentru un MWh produs din surse regenerabile se acordă un certificat. Pentru fiecare certificat necumpărat, trebuie plătită o amendă, în 2010 penalizarea fiind de 84 de euro. Dacă România îşi majorează producţia de certificate de cinci ori, tot rămân aproximativ 4,5 milioane de certificate pentru anul 2010, pe care furnizorii nu le pot cumpăra pentru că nu au de unde. Dar pentru care ar trebui să plătească amendă totală de 378 milioane de euro. Însă ANRE, în baza HG 959/2005, emite anual câte un ordin care precizează că furnizorii cumpără cota din numărul produs de certificate, şi nu din cât ar trebui, dacă s-ar calcula după energia furnizată. Astfel, furnizorii scapă de amenda uriaşă pe care ar trebui să o plătească.


PRODUCŢIE. Din 2010, România trebuie să se afilieze la RECS, sistemul european de comercializare a certificatelor, astfel că furnizorii vor putea importa din UE certificatele. Nicolae Opriş, vicepreşedinte ANRE a precizat pentru Jurnalul Naţional că se speră ca în 2010 să se producă exact cota necesară de 4,6 milioane de certificate, în urma realizării proiectelor eoliene din ţara noastră. Răzvan Purdilă, directorul de dezvoltare al Transelectrica, a spus că există notificări care cumulează 3.000 de MW capacitate instalată în proiecte eoliene, care vor fi construite în următoarea perioadă în România.

Alternativă la certificate

UE ameninţă cu sancţiuni din 2010

Comisia Europeană a răspuns la solicitarea făcută de Jurnalul Naţional şi arată clar că există sancţiuni, dacă România nu îşi va îndeplini norma corespunzătoare în anul 2010. "Comisia monitorizează continuu progresele făcute de statele membre în privinţa realizării ţintelor naţionale pentru energia regenerabilă în 2010. Dacă nu se iau măsuri pentru a creşte cota de energie regenerabilă sau alte măsuri provenite din Directiva 2001/77/EC, iar aceste măsuri sunt încălcate, Comisia poate iniţia procedura de infringement împotriva unui stat membru", se arată în răspuns.