Petrolul se va termina mai repede decât se anticipase

Acestea sunt concluziile celui de-al 18-lea Congres Mondial al Petrolului. Încheiat la Johannesburg, la sfârşitul lunii trecute, congresul a relevat că, în 33 din cele 48 de ţări ale lumii care deţin rezerve notabile producţia de ţiţei scade, inclusiv în şase din cele 11 membre al OPEC. Consumul record înregistrat în 2004 nu anunţă vremuri bune, deşi neoficial se vorbeşte că ţări precum Arabia Saudită, Irak şi Rusia ar avea rezerve mult mai mari decât cele recunoscute. Cererea imensă a Chinei şi Indiei, adaugată consumului sporit pe pieţele tradiţionale, plus fenomene imprevizibile precum uraganele, violenţele din Irak sau ameninţările recente ale Iranului că nu va mai vinde ţiţei Occidentului dau peste cap orice previziuni asupra momentului – se va instala penuria de petrol la nivel global. Ceea ce se apreciază aproape unamim este că, după creşterea de preţuri din ultimul an, nu va mai exista o descreştere notabilă ca aceea care a survenit crizei petroliere din anii `70. În cea mai optimistă variantă, ar mai exista suficient petrol pentru circa 100 de ani. În varianta cea mai îngrijorătoare, în cel mult 20-30 de ani discrepanţa uriaşă dintre cerere şi ofertă va face din petrol un produs de lux.
 
Varianta optimistă – sursele alternative de energie vor înlocui la timp petrolul
La amintitul congres, mai-marii industriei petrolului s-au arătat convinşi că trecerea la alte surse de energie se va face la timp pentru ca ritmul de creştere al economiei mondiale să nu aibă de suferit. Energia solară, eoliană, geotermală şi biocombustibilii au deja o creşterea anuală constantă de doi la sută. În China, 35 milioane de locuinţe au apă caldă exclusiv datorită energiei solare. În Norvergia şi Suedia, înlăturarea dependenţei de petrol este un obiectiv tangibil în următorii 20 de ani, deoarece energia reînnoibilă ocupă deja 45, respectiv 25 la sută din piaţa acestor ţări. Investiţiile în domeniu ale unor companii ca Shell, British Petroleum ori Mitsubishi, plus programele guvernamentale din Brazilia sau China pentru generalizarea biocombustibilor ar putea avea rezultate majore în mai puţin de un deceniu. Dacă toată energia electrică ar fi produsă altfel decât prin arderea combustibilor fosili, ulterior, dezvoltarea de vehicule pe hidrogen sau biocombustibili din plante şi reziduuri organice ar fi mai uşoară.
Varianta pesimistă – înainte ca petrolul să poată fi înlocuit, economia mondială se va prăbuşi
Potivit “piramidei petrolului”, teorie dezvoltată încă din 1956 de geologul companiei Shell, Marion King Hubbert, producţia a urcat treptat până în 2000, anul cu cea mai mare cantitate extrasă, iar acum descreşte treptat. În 2020, producţia va fi egală cu cea din 1980, în timp ce populaţia Terrei va fi aproape dublă faţă de acel an. Comparaţia cea mai frecventă pe care o fac analiştii pesimişti este aceea cu corpul uman. În condiţiile în care organismul nostru este 70 la sută apă, o deshidratare cu efecte mortale poate interveni şi dacă pierdem numai 10-15 la sută din apa din corp. Tot aşa, chiar dacă petrolul ar continua să fie extras mai bine de un secol, în momentul în care cererea ar depăşi oferta cu doar 10 la sută, economia mondială s-ar prăbuşi. Ca exemplu este dată criza gazelor naturale din California de acum câţiva ani, când, la un moment dat, deşi cererea a depăşit cu numai cinci la sută oferta, preţurile au explodat până la 400 la sută. În plus, pesimiştii avertizează că extragerea uraniului pentru centralele nucleare, construcţia de panouri solare, baterii cu hidrogen şi turbine eoline înghite milioane de barili de petrol. Cu alte cuvinte, toate sursele alternative sunt de fapt „derivate” din petrol, iar civilizaţia este condamnată la una dintre cele mai grave crize din istorie.